Scara

Dumnezeu îţi ţine viaţa ca pe o scară,
tremură de efort şi se uită-n sus cum
de pe fruntea ta,
din ochii tăi,
de pe spinarea ta de animal alb
cad picături de sudoare şi sânge,
direct pe fruntea şi-n ochii Lui verzi,
din smocuri de iarbă tânără şi udă;

suflă ca să-ndepărteze sudoarea Lui,
sudoarea ta,
sângele vostru,
neîndrăznind să se şteargă cu mâna aceea cu care
ne vindeca la răspântii.

Totuşi, unii mai cad,
cum am căzut şi eu.
M-am spart la picioarele Lui
ca o pungă de plastic aruncată de la balcon de-un puşti obraznic.

Urci, acum, tremurând, scăldat în sudoare şi sânge
ca atunci când te-a născut maica ta
udă de sânge şi ea
ca noi şi Dumnezeul acesta care îţi ţine viaţa
şi bate din inimă, detonând
linişte după linişte.

© Dan Cârlea