Gospodarul auto

Voi scrie un articol în maniera gospodari.info – site care a dispărut, nu se ştie de ce.

Un tip, pe un forum al pasionaţilor de maşini, aranjează o întâlnire cu membrii forumului.
Se discută locaţiile (neplăcut cuvântul ăsta, dar iată că am început să-l folosesc şi eu – deh, influenţa mediului asupra dobitoacei), se propune…restaurant cu rezervare.

Eu mă mir şi întreb de ce, doar nu e nuntă, mergem cu maşinile, nu să bem, mi se pare mai nimerit la un mall, unde e ditamai parcarea, ai de ales între toate fast-food-urile de acolo, ai cafenele, etc.
Şi omul spune că…el vrea să aibă maşina sub ochi.
Când mai spusese chestia asta o dată am zis că glumeşte. Dar nu.
Deci, să vorbim despre unii automobilişti.
Îi vom numi gospodari auto, în amintirea site-ului www.gospodari.info .


● Gospodarul auto este obsedat de maşină. E absolut neimportant ce maşină are. Poate să fie Passat, poate să fie Solentza, Logan, sau Dacia 1310. Importantă e pasiunea, ca să nu-l jignim încă o dată numind-o obsesie.
Maşina gospodarului auto e frecată mai des decât orice. Decât nevastă, amantă, iubită, decât subiectul politică, minjea de fotbal şi decât propriul penis.

● Gospodarul auto stă adesea cu cârpa pe maşină, face mereu şi interior şi exterior la spălătorie şi nu se mişcă de lângă maşină când băieţii o curăţă, să nu se întâmple ceva.

● Gospodarul auto stie cu precizie ce microzgarieturi are pe masina. Le contabilizeaza mereu, se uita in lumină să vadă dacă nu a mai apărut una.

● Gospodarul auto nu merge cu maşina decât numai dacă este absolută nevoie. Dar absolută nevoie!
La serviciu, în general, se duce cu mijloacele de transport în comun. Aşa nici nu consumă, nu riscă să i-o julească cineva, nu face km care îi vor ieşi pe nas la revizie. Deci se duce şi vine de la serviciu pe jos şi cu transportul în comun.
Dar, la venire, ca să nu mai iasă odată ajuns acasă, face nişte cumpărături, mărunţişuri: 3 pâini, puţin parizier, o bucată de brânză, ulei, 2 kile de roşii, mă rog, două sacoşe.
Gospodarul auto îşi lungeşte mâinile de greutate până acasă, dar odată ajuns se tolăneşte mulţumit în fotoliu că nu a frecat aiurea maşina. Este pusă bine în parcarea plătită.

● Gospodarul auto nu scoate maşina cu una, cu două. De altfel, expresia „a scoate maşina”, în forme variate, este foarte îndrăgită.

● Pentru gospodarul auto este un cap de ţară să scoată maşina din parcare. Dar, dacă trebuie să ducă nişte rude la gară e foarte serviabil, ca şi cum mersul cu maşina ar fi pentru el cel mai natural lucru.
Ca respiraţia, ca căcarea, ca laba tristă la umbră de onanistă.
Şi astfel, rudele îl ştiu ca pe un şofer pasionat, un tip amabil şi detaşat.

● O specie a gospodarului auto este pasionatul de tuning.
Deşi are un praştie de Dacie din ’90, i-a pus eleron, cotieră, schimbător de BMW şi ferească sfântul să nu te dai din faţa lui când îţi dă flas-uri. La 100 km/oră stă în curul tău la 3 metri.
Dar este foarte atent când parchează, să nu care cumva să agaţe maşina.

● Gospodarul auto are impresia că lumea se împarte în două: şoferii iresponsabili, care nu au interes de maşinile lor, şi pasionaţii/cunoscătorii, ca el.
Aşa că, dacă se întâmplă să fie într-o vizită fără maşină şi începe să picure şi gazda se oferă să îl ducă până la metrou cu maşină, el zice, responsabil:
„Eee, să mai scoţi maşina pentru atâta…”

● Pentru gospodarul auto ieşitul cu maşina este un eveniment.
La cumpărături nu o ia, căci pe lângă pieţe e măcel şi nu-s locuri, riscă să o găsească atinsă.
La serviciu nu se merită să meargă cu maşina, căci mai repede ajunge cu autobuzul, chiar dacă stă în ploaie şi băşinile altora.
Aşa că gospodarul auto conduce când şi când, cam o dată pe săptămână, dar are impresia că este un şofer excepţional.
Şi-i înjură pe toţi care greşesc.

Ole!

© dan cârlea – toate drepturile rezervate